Dr. Maria Stratan
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, 17,9 milioane de vieți sunt curmate în fiecare an de boli
cardiovasculare, principala cauză de deces la nivel global. Modul de transmitere ereditară a acestor afecțiuni este încă puțin înțeles: boli monogenice cu tablouri clinice mai mult sau mai puțin complexe, determinism genetic poligenic sau multifactorial, în care variante frecvente în populație, cu contribuție clinică redusă, dar cumulativă, pot conduce la deces, în contextul stilului de viață îndepărtat de cerințele fundamental biologice ale omului (anume, activitate fizică redusă, somn neadecvat, fumat, dietă necorespunzătoare tradusă în niveluri crescute de lipide si glucide serice, indice de masă corporală crescut, hipertensiune arterială).
În privința identificării cauzelor genetice în scop diagnostic, societățile de cardiologie din diverse țări propun recomandări de testare în care tehnologia de primă linie este secvențierea de generație următoare (NGS). Astfel, Colegiul American de Cardiologie precizează câteva puncte cheie pentru investigarea genetică a cardiomiopatiilor, începând cu necesitatea unei descrieri detaliate a tabloului clinic. Trebuie avut în vedere faptul că multe boli cardiovasculare sunt caracterizate de penetranță incompletă (prezența unei variante patogene poate să nu fie întotdeauna însoțită de manifesări clinice) și de expresivitate variabilă (prezența unei aceleiași variante patogene se poate manifesta clinic prin severități diferite). Identificarea unei variante cu semnificație clinică incertă are utilitate clinică redusă, nefiind suficientă pentru investigarea presimptomatică ale rudelor la risc sau prenatală; nu în ultimul rând, o reevaluare a acestor variante incerte, după 1-2 ani, poate rezulta într-o reclasificare a patogenicității lor. Testarea genetică post-mortem în cazul morții subite poate fi utilă pentru monitorizarea rudelor aflate la risc sau pentru screeningul preimplantațional al embrionilor.
Consiliul de Genomică Cardiovasculară al Societății Europene de Cardiologie oferă recomandări și exemple specifice pentru investigarea genetică a diferitelor grupe majore de patologii (fibrilație atrială cu debut precoce, aritmii ventriculare și moarte subită, cardiomiopatie hipertrofică, aortopatii etc).
Colegiul Japonez de Cardiologie, împreună cu alte 10 grupuri profesionale conexe, a elaborat un ghid detaliat privind testarea și consilierea genetică în bolile cardiovasculare (Imai Y et al. Circulation J 2024;88:2022-2099). Astfel, testarea NGS este de primă linie în cazul afecțiunilor non-sindromice, pe când cariotipul standard sau molecular, testarea țintită bazată pe tehnologiile FISH, PCR sau MLPA ori screeningul metabolic pot fi folosite pentru confirmarea diagnosticului unor afecțiuni sindromice cu manifestări cardiovasculare.
Ca perspective, scorurile poligenice, care integrează informații despre sute de variante genice într-un singur parametru, pot furniza informații privind riscul de boală cardiovasculară. Deși Societatea Europeană de Cardiologie nu încurajează, în momentul de față, folosirea lor în practica clinică, precizează că, odată cu mai buna fundamentare științifică, acestea pot deveni un instrument valoros de evaluare a riscului (Shunkert et al. Eur Heart J 2025;46:1372–1383).
Ghidat de aceste recomandări, urmând „alfabetul“ genelor, Cytogenomic Medical Laboratory oferă o paletă largă de analize genetice şi genomice relevante investigării afecțiunilor cardiovasculare sindromice și non-sindromice.
