Prof. Dr. Stoicescu Silvia Maria
Progresele din genetică și genomică au schimbat radical diagnosticul și prognosticul bolilor neonatale. De la afecțiuni frecvente, precum sindromul Down, fibroza chistică sau fenilcetonuria, până la boli rare identificate prin secvențiere genomică, medicina modernă permite intervenții rapide și personalizate. Colaborarea dintre neonatologie și genetică deschide noi perspective pentru creșterea supraviețuirii și îmbunătățirea calității vieții nou-născuților.
Cele mai frecvente boli genetice neonatale sunt:
Sindromul Down sau trisomia 21
Nou-născuții afectați se caracterizează prin trăsături somatice specifice, cum sunt: faciesul rotund, nasul trilobat, ochii oblici cu fanta palpebrală orientată în sus, epicantusul (cută cutanată verticală, semilunară, care acoperă unghiul intern al ochiului), gâtul scurt, cutis laxa (piele care atârnă în falduri, lipsită de elasticitate și cu aspect îmbătrânit prematur), urechile mici, jos implantate, mâini cu degete scurte, pliul simian (doar două linii pe palmă), hipotonia (tonus muscular scăzut), întârziere în dezvoltarea limbajului, dizabilitate intelectuală, afectivitate marcată, abilități de socializare, malformații cardiace și digestive, imunitate scăzută însoțită de predispoziție frecventă la infecții, tulburări de auz și văz, uneori hipotiroidism, risc crescut de leucemie acută; speranța de viață este crescută, chiar peste 50 de ani în cazul diagnosticului precoce, monitorizării medicale permanente, integrării sociale;
Fibroza chistică sau mucoviscidoza
Aceasta este o afecțiune respiratorie și digestivă determinată de o mutație a genei CFTR de pe cromozomul 7, care se găsește la suprafața celulelor epiteliale pulmonare, pancreatice, intestinale, glandelor sudoripare, care menține fluiditatea mucusului; clinic se manifestă cu infecții respiratorii repetate, bronșectazii, hipertensiune pulmonară, insuficiență pancreatică, ileus meconial (ocluzie intestinală neonatală cauzată de blocarea cu meconiu anormal de gros și lipicios), întârziere de creștere, malnutriție, infertilitate; speranța de viață cu identificare și tratament precoce este de până la 50 de ani;
Fenilcetonuria
Boală metabolică ereditară determinată de mutații ale genei PAH de pe cromozomul 12, care afectează enzima ce nu poate transforma fenilalanina în tirozină; este caracterizată de întârziere de dezvoltare, dizabilitate intelectuală progresivă, convulsii, spasticitate, microcefalie, păr și iris de culoare deschisă, miros „de șoarece” al urinei și transpirației; tratamentul instituit rapid, corect, perseverent, poate oferi o viață aproape normală.
Alte afecțiuni genetice neonatale cu debut precoce sunt: spina bifidă – un defect congenital al coloanei vertebrale (coloana nu se închide complet în jurul măduvei spinării, care poate fi operată cu succes din timp); galactozemia, concretizată în deficitul enzimei care metabolizează galactoza, al cărui diagnostic precoce înlătură complicațiile; atrofia spinală musculară, afecțiune determinată de mutații ale genei SMN1 de pe cromozomul 5q13, care induce deficitul enzimei responsabile de menținerea viabilității neuronilor motori, poate fi ameliorată prin intervenții precoce.
Rolul genomicii în neonatologie
Alături de genetică, genomica are o contribuție semnificativă la scăderea morbidității și mortalității neonatale. Folosirea medicinii genomice în practica clinică îmbunătățește semnificativ starea sănătății nou-născuților afectați de boli genetice. Medicina genomică este aplicarea studiului genomului (setul de gene al unui organism) în practica medicală. Ea studiază structura și funcția ADN-ului, precum și interacțiunile genelor, prin tehnici de cartare, secvențiere, analiză computerizată. Permite o mai bună înțelegere a bolilor și elaborarea de tratamente personalizate și eficiente. De ce se apelează la genomică? Pentru că până la 25% din pacienți nu au un diagnostic genetic și până la 50% dintre decese sunt atribuite afecțiunilor genetice. După cum am menționat, secvențierea genomului (WGS) acoperă toată structura ADN-ului. Este singurul test genetic care poate detecta modificările genetice identificate prin cariotip, microarray (analiza genelor și proteinelor în același timp) și secvențierea exomului (WES). Caracteristicile medicinii genomice sunt cei cinci P: personalizarea (adaptarea testelor și tratamentelor la profilul genetic individual al pacientului), predicția (estimarea evoluției și prognosticul bolilor, precum și predispoziția la anumite afecțiuni genetice), prevenția (identificarea markerilor genomici în vederea implementării măsurilor de profilaxie personalizate), proactivitatea (propunerea de acțiuni preventive înainte ca boala să se manifeste), participația (implicarea pacientului în prevenirea bolii prin schimbarea stilului de viață și aplicarea măsurilor terapeutice preventive).
Evoluția testării genetice în neonatologie
Oportunitatea geneticii și genomicii de intervenție în morbiditatea și mortalitatea neonatală a apărut în urmă cu 20 de ani, când, în principal, neonatologii din terapiile intensive neonatale, obstetricienii și chirurgii au elaborat planuri de salvare a nou-născuților la limita viabilității, cu malformații congenitale și infecții. Până de curând, au existat incertitudini privind incidența bolilor genetice la nou-născuții internați în terapiile intensive, la sugarii și copiii cu boli critice. Testarea genetică fetală și neonatală era selectivă și se oprea la afecțiuni cromozomiale, boli genetice recurente cu un singur locus și caracteristici patognomonice care permit diagnosticarea. Secvențierea exomului și genomului din anii 2010–2012 a permis să știm în prezent că boli ca epilepsia, întârzierea în dezvoltare, dizabilitatea intelectuală, boala intestinală inflamatorie reflectă fiecare cel puțin câte o mie de boli genetice separate cu un singur locus. Din 2019–2021 a fost introdusă secvențierea exomului rapid ca test de primă linie pentru nou-născuții critici. Secvențierea rapidă permite obținerea unui rezultat în 24–72 de ore. În prezent, testul este standard internațional în TINN (terapie intensivă pentru nou-născuți) pentru cazurile cu suspiciuni de boli genetice.
În țara noastră nu există posibilitatea efectuării unui test WES rapid, dar sunt centre universitare unde se pot recolta eșantioane pentru efectuarea testului în laboratoare din țări europene, cu obținerea rezultatului în două-trei săptămâni.
Importanța colaborării neonatologie–genetică
Rezultatele remarcabile obținute în genetica și genomica medicală susțin colaborarea neonatologie–genetică. În principal, este vorba despre cooperare în vederea stabilirii unui diagnostic rapid în boli mai puțin cunoscute, care până nu demult aveau un prognostic sever și chiar creșteau indicatorul de mortalitate peri- și neonatală. Colaborarea neonatologie–genetică neonatală oferă speranțe de viitor pentru creșterea supraviețuirii, dar și a asigurării stării de sănătate pe termen lung, prin intervenții timpurii, terapii personalizate și monitorizare atentă continuă.
