Dr. Daniela Goicea
Miopia a devenit una dintre cele mai importante provocări de sănătate publică în domeniul oftalmologiei și optometriei. Creșterea rapidă a prevalenței miopiei la copii și adolescenți impune nu doar corectarea vederii, ci și implementarea strategiilor de control al progresiei.
Educația părinților este esențială. Părinții trebuie să înțeleagă riscurile asociate cu miopia. Știm că nu există un nivel sigur de miopie. Chiar si o miopie de -2.0D dublează riscul de cataractă, glaucom, maculopatie și dezlipire de retina. Succesul controlului miopiei depinde nu doar de metoda aleasă, ci și de complianța familiei și de modificarea stilului de viață al copilului.
Miopia apare frecvent insidios, iar copiii nu conștientizează că nu văd bine la distanță, deoarece consideră că așa este „normal”, neavând termen de comparație. De aceea, părinții și profesorii au un rol esențial în depistarea precoce. Copilul mijește ochii pentru a vedea la distanță, se apropie de televizor, spune frecvent că nu vede tablă la școală, își pierde interesul pentru activități ce implică privirea la distanță (sporturi, jocuri afară), pot să apară chiar dureri de cap.
Un aspect important este că vârsta de debut a scăzut semnificativ, tot mai mulți copii devenind miopi chiar înainte de 8–9 ani, iar debutul precoce se asociază cu risc mai mare de miopie forte la maturitate.
Miopia nu poate fi „vindecată” și nu poate să scadă, deoarece presupune o creștere excesivă ireversibila a globului ocular. Însă, ceea ce putem face astăzi — și aceasta este schimbarea majoră de paradigmă — este să încetinim semnificativ progresia miopiei.
Prin metode validate științific putem reduce viteza de creștere a dioptriilor și putem limita alungirea axială a ochiului. În acest fel scădem riscul de complicații severe la vârsta adultă (dezlipire de retină, maculopatie miopică, glaucom), acest risc fiind cu atât mai mare cu cât ochiul este mai lung.
Strategiile moderne includ lentile oftalmice sau de contact special concepute pentru controlul miopiei; lentilele de contact ortokeratologice, tratamentul farmacologic cu atropină în concentrații mici. Alături de acestea, modificările stilului de viață - mai mult timp petrecut în aer liber în lumină naturală, igienă vizuală corectă cu pauze la lucrul la aproape, distanța de minim un antebraț și limitarea timpului petrecut în fața ecranelor mici – sunt esențiale pentru controlul miopiei.
Cu cât intervenția începe mai devreme, cu atât impactul este mai mare, iar ideal este să detectăm și să tratăm copiii cu risc de miopie înainte ca aceasta să apară. Dacă reușim să întârziem debutul miopiei cu un an, miopia finală ar putea fi cu o dioptrie mai mica și ar echivala cu 3 ani de tratament după debut.
