Dr. Cristina Pitiş Medic primar cardiolog
Moartea subită la sportivi, chiar dacă este un eveniment rar, are întotdeauna un impact puternic negativ asupra populaţiei şi comunităţii medicale atât pentru că survine la indivizi tineri, aparent sănătoşi cât şi datorită mediatizării intense.
Multă vreme s-a presupus că moartea subită este cauzată de infarctul miocardic chiar dacă nu au existat dovezi care să susţină această ipoteză. Acum se ştie că cel mai frecvent mecanism este cel aritmic (aritmii ventriculare maligne) ce survine în cadrul unor boli congenitale sau dobândite ce nu au fost sau nu au putut fi diagnosticate la timp. În ultimul timp aplicarea programelor de screening pentru boli cardiovasculare înainte de angajarea într-o activitate sportivă intensă a crescut numărul indivizilor identificaţi cu anomalii ce sunt la risc crescut de moarte subită excluzându-i din sportul competiţional.
Istoricul medical trebuie să cuprindă date din istoricul personal (disconfort/durere la efort, lipotimie/sincopă, oboseala/dispnee accentuate la efort, sufluri cardiace, valori TA crescute) şi istoricul familial (moarte prematură de cauză cardiacă, boala cardiacă la rudele apropiate sub 50 ani).
Examenul obiectiv trebuie să fie orientat către decelarea suflurilor cardiace, evaluarea pulsurilor femurale, măsurarea TA în poziţie şezut la ambele braţe.
Majoritatea sportivilor ce decedează nu au nici antecedente şi nici simptome sau semne de afectare cardiovasculară. De aceea programul de screening bazat doar pe anamneza şi examen fizic are valoare limitată în detectarea indivizilor cu boli nemanifeste şi în prevenirea deceselor. Adăugarea evaluărilor neinvazive, în special a ECG, creşte sensibilitatea procesului de screening, acest lucru fiind dovedit în Italia în ultimii 25-30 ani când în urma evaluării ECG au fost detectaţi şi descalificaţi din activitatea competiţională sportivii cu cardiomiopatie, scăzând semnificativ incidenţa anuală la morţi subite (cu aprox 90%).
