Psiholog Fulop Cristina
„Tu ești bun la matematică, iar tu ești talentat la desen…“. „Tu semeni cu tatăl tău, îți place să faci sport, iar tu, semeni cu bunica, ești generoasă,…“
Vă sună cunoscut? Ați rostit cuvinte similare în fața copiilor voștri? Sau poate ați auzit ceva asemănător când erați copil, spus de unul dintre părinți sau de către vreun bunic? Vă rog, încercați să vă amintiți cum a fost atunci, pentru voi? Cum v-ați simțit? Cât de mult ați fost influențat de astfel de cuvinte?
Pentru că adulții din jurul unui copil sunt referințe importante pentru acesta, cel mai probabil, ceea ce spun aceștia constituie “adevăruri absolute” pentru micuț, “adevăruri” care de cele mai multe ori restricționează, constrâng și impun limite și exigențe, nocive dar, mai cu seamă, ne-necesare.
Deși par inofensive, iar pentru unii, pot părea chiar gratificante și/sau încurajatoare, astfel de idei “pun” copilul într-un rol, “certificându-i” cum este, ce trăsături are, ce îi place sau și mai derutant, cum nu este, ce nu îi place și mai ales, ce nu este capabil să facă.
Ar fi potrivit ca, atunci când ne gândim la educație, să ne imaginăm un pârâu care curge în matca lui și pe care doar îl ajutăm mai degrabă ghidându-l și nu căruia îi săpăm șanțuri pentru a-l face să curgă în felul în care vrem noi…
Un copil poate evolua în aceeași direcție în care a evoluat sau evoluează și fratele, sora, părinții ș.a.m.d, sau nu. Dacă unul dintre copii este talentat sau are abilități deosebite într-o direcție, nu înseamnă neapărat că celălalt nu poate avea și el. Amintiți-vă de Michael Jackson și de frații lui…
Ce vreau să spun, este că psihicul unui copil este asemenea unui burete care absoarbe totul din exterior, așa încât cei mai apropiați adulți produc cele mai importante influențe asupra unui copil. Etichetările și adevărurile, fie ele pozitive, fie negative, produc restricționări, modelând nenatural personalitatea copilului. Mai mult decât atât, dacă într-o zi un copil are un anumit rezultat la o activitate, nu este obligatoriu ca în fiecare zi să performeze similar la acea activitate. “Dați-i voie” să fie flexibil și creativ și să aleagă conform cu cine este în acea nouă zi.
Cel mai bine, și de altfel corect, este să încurajăm copiii să se descopere, să experimenteze, să se străduiască și să își dorească să devină, să facă, să încerce și să fie curioși în legătură cu cine sunt și ce pot face.
Așadar, părinți și dascăli, acceptați individualitatea fiecărui copil și amintiți-vă continuu cât de important și modelator este fiecare cuvânt pe care îl rostiți.
